Omul
Fiinta rationala venind dotat cu sarm pe care il exercita mai mult sau mai putin , capacitate de analiza si gandi , parsivitate , falsitate , spirit critic etc..
Si totusi ce este omul fara alti oameni care sa-l invete despre viata ? Nimic.
Absolut nimic . Nu s-a nascut inca omul care sa fie perfect invatat . Exact acesta este rolul teatrului . Sa-i invete pe oameni cum sa se comporte unii cu altii . Sa-i invete sa iubeasca , sa urasca , sa faca rele sau bune ...mai pe scurt sa traiasca viata .
Astazi de ziua mondiala a teatrului nimeni nu este interesat de acest fenomen cu care toti ne-am alinat sau hranit sufletul macar odata in viata . Actorii isi sarbatoresc singuri ziua alaturi de marea lor iubire.
Publicul este ocupat cu cotidianul , cu gadgeturile , stirile si bineinteles cu nesfarsitii bani . Omul vrea sa evolueze , sa invete dar totusi asteapta ceasul dulce al mortii pentru a-si lua de pe umeri povara vietii . Vad din ce in  ce mai multi tineri mergand la teatru si umbland cu cartea in mana peste tot pe unde se duc . Sunt mandru si imi place aceasta atmosfera . Societatea asta trebuie sa invete odata ca viata lor atat de incarcata si palpitanta nu ar mai exista daca o picatura de emotie nu si-ar face loc prin oceanul lor de cinitate si de robotism . Aceasta picatura de poezie si de emotie este data de sfintii nostri actori care se descompun in 7000 de emotii pentru a starni ceva in noi .  Cred in viitorul teatrului mai mult decat in cel al cinematografiei . Cinematografia va muri intr-o buna zi pentru ca vin din urma oameni care nu mai cauta sa rationeze ci sa simta in corpul lor care vibreaza de emotie sentimentele vietii puse in scena prin prisma personajelor care sunt pusi in situatii pe cat de extraordinare pe atat de normale in viata de zi cu zi . Generatia aceasta trebuie sa inteleaga ca teatrul si cititul sunt doua activitati elementare pentru a evita nebunia de care putem suferi din cauza ca suntem contaminati in ultimul hal de aceasta societate.  Copii , nu este o rusine sa mergi la teatru pentru a te destinde sau pentru a invata ceva . Nu este o rusine sa citesti . Cartile dezvolta imaginatia asa cum televizorul nu poate s-o faca . Cartile te fac sa simti sensul profund al cuvintelor potrivite iar teatrul te face sa pui pret pe emotiile tale . Am ales sa vorbesc si despre citit si despre teatru pentru ca , dupa mine , sunt doua arte care se complac una pe cealalta . Scrisul si teatrul .
Actorul nu este doar ala care se mascareste ca sa rada prostul si isi ia banii pe show . Actorul este cel care trebuie sa fie total altcineva , sa fie tot timpul altceva decat el insusi si totusi sa nu-si piarda din credibilitate riscand sa devina fals . Aratatii respect ! Aplaudati-l fara sfiala caci datorita lui voi nu sunteti morti de depresie sau de paranoia acum .

N-am mai fost de ceva vreme la o expozitie de arta plastica si mereu am ramas cu ideea ca lucrarile unui artist nu sunt facute ca sa fie expuse una langa alta.  Expozitia din aceasta seara de la galeria Caminul Artei din Bucuresti a artistului Murivale Muresan Vasile m-a dezamagit total. Realizata intr-un spatiu sumbru ,urat, vechi si total nepotrivit pentru o expozitie de pictura. Il cunosc personal pe acest artist si trebuie sa spun ca mereu am fost obisnuit cu niste expozitii spectaculoase din partea lui. Cand te intorceai de acolo parca veneai de la un show sau de la o seara de cenaclu. Are un stil total special de a amplasa lucrarile in sala , de a crea o poveste a lucrarilor sale in raport cu spatiul de expunere.  De data aceasta insa a fost expozitie oribila, sufocanta ....parca erau niste lucrari expuse intr-un obor. Asezate extrem de prost una langa alta exact ca la magazinele de rame si tablouri sau imprastiate alandala prin sala lucrarile isi pierdeau mult din valoare. Nu am fost prezent la vernisaj dar am vazut foarte multe fotografii ale vernisajului postate chiar de Murivale pe pagina sa de socializare. Nu contest calitatea acestui artist insa multe dintre lucrari erau superficiale si total inutile. Unele dintre ele nu erau nici macar in stadiul de ebosa, erau simple schite in culoare care dupa mine n-aveau nici un fel de valoare artistica. Ideea in sine a fost extrem de buna. Un omagiu adus neamului sau si locului in care s-a nascut insa totul arata chicios si deranjant. Nu stiu ce s-a intamplat cu acest imens artist. Inainte era extrem de sensibil si daruitor pe panza insa acum parca picteaza in sictir ,parca nu mai are aceeasi pofta de a picta si de a aduce bucurie prin tablourile sale. Il inteleg insa . Este la o varsta la care viata incepe sa ia tonuri de gri...
Felicitari insa lui Eugen Raportoru pentru expozitia sa de la Palatul Parlamentului .
Un spectacol !

Mai jos : Expozitie Eugen Raportoru -Palatul Parlamentului

Pe langa o atmosfera minunata ,marea , pescarusii ,linistea si o cladire senzationala din punct de vedere arhitectonic , pe faleza Cazinoului din Constanta il putem gasi pe Florin Hristu poreclit si "Nea' Florin cu creionul",este un artist constantean care din 1970 isi face veacul pe la Cazino pentru a surprinde frumuseatea cladirii din mai multe unghiuri dar si pentru a face trecatorii sa se amuze prin caricaturile sale.Dansul este un om extrem de deschis, glumet din fire si foarte primitor cu clientii sai .Este un maestru al trasaturilor umane ,caricaturile lui fiind facute dintr-o suflare urmarind sa surprinda acea clipa de fericire maxima de pe chipul unui om in perioada vacantei . Modul de a caricaturiza prin adaugarea unei perechi de ochelari semn specifica relaxarii si vacantei insorite . Pentru a apela la serviciile lui artistice puteti solicita si portret dar si un peisaj insa cea mai ceruta este caricatura deoarece se realizeaza repede si starneste amuzamentul trecatorilor dar si al subiectului caricaturizat .Intr-o sedinta de caricatura de 5 minute in timp ce isi facea treaba mi-a povestit despre aventura lui din acest loc si de ce a ales tocmai un loc ca acesta .

Un scurt interviu indirect as putea spune :
-Eu: Ce  v-a atras cel mai mult de locul acesta ?
-F.Hristu: In special linistea ,peisajul calm si totusi zbuciumat din cauza marii care creeaza o stare asa de echilibru sufletesc.
-Eu: Pictati doar Cazinoul sau si alte portiuni ale acestei faleze ?
-F.Hristu:In special Cazinoul deoarece mi se pare un izvor nesecat de interpretari artistice prin arhitectura sa dar si prin pozitionarea lui atat de aproape de mare ,o cladira atat de rafinata si de linistita stand aproape langa zbuciumul si nervozitatea marii ....mai rar vezi ! Insa pictez si valurile marii ,pictez si diferite portiuni ale falezei din pozitia unui trecatori ,compozitii cu o multime de oameni ,uneori pictez si portrete daca se cere insa foarte rar !
-Eu: Nu aveti un atelier de arte plastice?
-F.Hristu:Ba da insa nu prea il folosesc ! Nu-mi place ! Este anost si nu-ti da senzatia de libertate ! Prefer sa lucrez in aer liber unde natura isi pune amprenta in starea mea de spirit ce se reflecta in lucrare !

-Eu:Cati bani  reusiti sa strangeti intr-o zi de munca aici ?
-F.Hristu : Pai depinde ...vara imi merge senzational ! De cand a inceput vara am reusit sa strang o mica avere ,vara castig intr-o zi obisnuita cam 10 milioane ,cand este rafala suma sare mai sus! Si primavara merge bine deoarece atunci lumea abea asteapta caldura si iese sa se plimbe pe aceasta faleza minunata ,toamna merge normal si iarna la fel ,depinde de zi !De obicei vin dimineata pe la 8 si plec seara pe a 9-10 cand se intuneca si nu mai pot vedea insa am lucrat si noaptea cand au fost clienti .
-Eu:Ce parere aveti despre generatia noastra de tineri artisti ?
-F.Hristu: Pe scurt ,sunteti mai inteligenti si ma creativi decat noi batranii artistii din vechia epoca ! Voi nu va imaginati dinainte un tablou sau o tematica ci il concepeti direct acolo ! Ceea ce ma impresioneaza mai mult este ca aveti in voi o libertate si un adevar remarcabil .

-Eu:În ce an aţi făcut prima dată un portret?
- F.H.: Portretistica o practic constant cam de prin 1995. În primul rând sunt peisagist, iniţierea mea în teren a fost spre peisaj, cu Vărzaru, cu Mărgărit. Portret aşa cum procedez acum am făcut în 1995, am stat 5 ani, între 1995 - 2000, la Eforie Nord. Mi-a plăcut acolo, făceam şi expoziţie cu lucrări, am fost şi la actualul hotel Ana 2 ani, care se numea Europa înainte. Locuri care îmi plăceau, m-am legat de ele, dar după 2000 m-am fixat aici, puţin forţat şi de mama mea de care trebuia să am grijă. Pentru mine a devenit mai mult decât o necesitate, dacă nu trec 2 - 3 zile pe aici, mi se pare mult, a devenit o obişnuinţă.

- Eu.: Când aţi început să câştigaţi bani din pasiunea dumneavoastră?
- F.H.: Dorinţa mea a fost ca ani buni să învăţ, să cresc profesional şi mai apoi să vând, de aceea am avut şi nişte servicii până în 1994, în ideea că din respect pentru artă, nu mi-am imaginat să folosesc arta în sens mercantil. M-a interesat în mod direct să învăţ să fac bine ceea ce fac, iar din 1994 sunt liber profesionist, mi-am luat autorizaţie şi cam de atunci. Am început cu portretistica, făcusem şi înainte, dar profesia asta se învaţă în timp, acumulările se fac în timp, nu poţi peste noapte să faci minuni. Talentul este un dar care trebuie exploatat.
 -Eu.: Ce înseamnă caricatura pentru dumneavoastră?
 - F.H.: Caricatura am practicat-o din 2000 constant, am mai făcut şi până atunci aşa incidental, dar din 2000 am practicat-o constant, pentru că mi-a şi plăcut, şi au ieşit banii mai uşor. Mă prinde cumva, este în genul meu, îmi place că este ca o glumă, dar este mai mult decât o glumă. Pentru mine, portretul ăsta caricatural este un portret de expresie, pentru că prin acea exagerare care defineşte caricatura, subliniez caracterul personajului, asta se întâmplă de fapt şi este important să ştii unde să te opreşti. Caricatura presupune să ştii să faci bine portret întâi, de aceea sunt de părere că o caricatură este un portret de sinteză.
- Eu.: Ce vă place să faceţi mai mult, un peisaj, un portret sau o caricatură?
 -F.H.: Sufleteşte sunt legat de peisaj, pentru că mi se pare mai complex, mai bogat, presupune o arie mai mare de probleme, dar tot ce fac, fac cu seriozitate. Peisajul presupune un bagaj mai mare de cunoştiinţe şi amplificarea este mai mare.
 -Eu.: S-a întâmplat ca o persoană să fie nemulţumită de o caricatură pe care i-aţi făcut-o?
- F.H.: La câte mii de oameni am făcut eu, au mai fost, dar de puţine ori mi s-a întâmplat să mi se aducă un reproş la ceea ce am făcut. Spre exemplu, mi s-a întâmplat o chestie hazlie, mi-a venit o doamnă să-i fac o caricatură, zâmbind, chiar râzând. Ea se amuzase înainte de ce le făcusem altora şi m-a frapat dantura ei, avea o dantură din porţelan, cu nişte dinţi strălucitori, şi de regulă scoţi în evidenţă ceea ce ţi se pare mai expresiv la acea persoană. Când şi-a văzut dantura puţin exagerată, efectiv s-a cam supărat. "Dom'le, te-am pus eu să-mi faci dinţii? Eu am vrut fără dinţi". Bine, i-am mai făcut una, dar mi-a rămas în memorie reacţia ei, că a fost pur şi simplu enervată.

Acesta este Florin Hristu ! Daca doriti sa-l cunoasteti il gasiti in fata Cazinoului surprinzand faramita aceea de veselie care a mai ramas din acel loc .

Imediat dupa simularea la matematica am ajuns acasa, am facut un dus ca sa ma eliberez de tensiune iar la ora 7 seara am plecat spre casa de cultura pentru a viziona recitalul extraordinar "Caramitru Malaele cate-n luna si in stele" , un spectacol de improvizatie si comedie senzational pe niste acorduri de vis ale violonistului Adrian Naidin. Spectacolul in principal se bazeaza pe creionarea a mai multor povesti si amintiri spuse de doua personaje aproape obisnuite folosindu-se de tachinare ,un fel de "domnul x"  si "domnul y" ,marea dilema  care ii leaga este viata. Spectacolul este ca o reprezentatie in balanta in care sunt invocate cele doua masti ale teatrului si comedia si drama ,aici intervine marele comic Horatiu Malaele cu divertismentul sau pur clasic inconfundabil care la fiecare vorba in vant rostita face sala sa rada in  hohote de cealalta parte se afla Ion Caramitru care tihneste atomosfera trimitandu-ne brusc din zona comediei intr-o zona mai sensibila ,mai poetica .Principala caracteristica a spectacolului:"tachinarea" sau "conflictul" ,comicul si dramaticul ,s-a scris prin diferite cronici teatrale despre aceasta piesa ca ar fi un spectacol "scos din buzunar" .

Ei bine ,chiar daca mare parte din replici sunt improvizate cu ajutorul publicului dar si a puterii de creatie, nu mai vorbesc de inteligenta scenica de care se pot servi cei doi actori, dincolo de aceste aspecte  cei doi protagonisti isi calculeaza extrem de bine momentele de individualizare nelasand la o parte munca in echipa care da roade mai mar . In primul rand ,acestia nu se intrerup unul pe celalat ci se completeaza. In al doilea rand ,nu este vorba doar despre drama si umor ci si despre un fel de raport actor -spectator in care se creaza o conexiune speciala prin intermediul monoloagelor sau a "vorbelor in vant " cum prefera sa le spuna Malaele .
In concluzie ,acest spectacol nu este nici un spectacol ,nici o reprezentatie teatrala ,nici un recital si nici macar un eveniment ,este mai mult o mica intalnire suetica chiar prieteneasca intre actori si publicul lor .


Pe scurt un dialog teatral extrem de elegant .

In acest week-end am decis sa ma reintorc la teatru dupa foarte mult timp si am vizionat doua spectacole de mare calitate cu actori foarte buni si am fost impresionat sa vad ca din gloria teatrului Fantasio nu au ramas doar "amintirile" cum spun cei din presa.Odata cu moartea celebrului si regretatului actor Jean Constantin teatrul Fantasio a inceput sa scada din punct de vedere financiar de la an la an .Actorii intra in greva ,multe demisii,multe scandaluri insa pasiunea pentru teatru inca a ramas. In momentul in care am intrat in sala eram pregatit pentru orice si mi-am spus ori va fi un spectacol cu sala plina ori vor fi doar maxim 30 de persoane si se pare ca a fost sa fie prima varianta. Multe teatre celebre din Romania s-au prabusit odata cu Regimul Comunist  deoarece n-au mai primit sprijin din partea statului si nici din partea publicului . In 2004 teatrul Fantasio intrase intr-o situatie groaznica fiind abandonat de catre sustinatori si totusi exista un factor care ii facea pe actori sa vina in fiecare zi si sa joace cu aceeasi daruire si pasiunea pentru acel factor extrem de important din viata oricarui artist si anume PUBLICUL. Teatrul Fantasio ca si calitate din punct de vedere teatral a fost mereu in linia intai alaturi de Teatrul de comedie si Teatrul Metropolis reusind sa impresioneze in randul criticilor de specialitate  dar si in randul publicului .Printre piesele care fac furori in randul publicului se numara si piesele scrise de George Faydeau dar si spectacole inserate si turnate din volumul teatral "La lilieci"" de Marin Sorescu ,alte piese de comedie :-Decult in parc
                                                                           -3 surori
                                                                            -Gaitele
                                                                            -Scaiul
                                                                            -Sa ne razbunam iubito !
                                                                             -Nunta lui Figaro
                                                                            -Napasta (De I.L. Caragiale)
 Si multe alte piese ...

cunoscut pentru scrierile sale transpuse in piese de teatru . Conceptul spectacolelor  de la Teatrul Fantasio  oscileaza intre comedia clasica  si cea romantica cu spectacole care se concentreaza pe evidentierea calitatilor actoricesti deja bine cunoscute ale actorilor care la fiecare spectacol se straduiesc sa transmita fiecare parte de moralitate din personajul pe care il au de interpretat . De-alungul anilor am vizionat multe spectacole organizate la alte teatre si de fiecare data am dat peste actori care nu-si tratau personajul ca pe o a doua fata a constiintei lor ci pur si sinplu ca pe o indatorire  ,erau rigizi si se vedea clar pe chipurile lor ca asteapta sa se termine piesa cat mai repede astfel incat sa revina la propria persoana. In teatru trebuie sa-ti iubesti personajul si pe tot parcursul piesei nu trebuie sa te familiarizezi cu personajul ci sa devii personajul respectiv ,sa-i intri in gratii prin gestica ,comportament ,mod de vorbire dar mai ales fara a uita ca emotia este doar a ta si este unica . Pentru a ajunge in stadiul in care sa-ti iubesti personajul trebuie sa dai peste acel moment in care iti este greu sa te desparti de acea particica din tine care este reprezentata de personajul tau mult iubit . De aproximativ 4 saptamani merg la cursurile de teatru organizate de celebrele actrite ale teatrului Maria Lupu si Laura Iordan care se bazeaza pe instruirea tinerilor talentati posibili viitori actori in ale teatrului. Sunt multumit de ceea ce facem in prezent  si pot spune ca prin aceasta experienta am reusit sa-mi descopar o latura de care eram constient dar nu la fel de sigur .

Si pe aceasta cale ii invit pe cei din Constanta sa vizioneze spectacolul nostru de Craciun care va avea loc pe 20 decembrie (prima reprezentatie) si 21 decembrie (a doua reprezentatie) . Cei care vor sa ma cunoasca ar putea venii . :)) Biletele se pot gasi la caseria teatrului Fantasio .

De-alungul existentei mele artistice am urmarit mereu ca intr-un portret sa surprind starile celui pe care il desenez (pictez) facand o usoara legatura cu sentimentele mele fata de lucrarea respectivului portret.Un portret nu trebuie neaparat sa semene cu cel pe care vrei sa-l infatisezi ci trebuie sa aiba trairile lui,trebuie sa aiba sintamintele lui ,sa transpara pana la acesta ca o umbra pe un perete alb.Trebuie sa fie recunoscut imediat modelul chiar daca portretul nu este fidel absolut acestuia ,daca artistul surprinde esentialul sufletului ce se reflecta in privire si pe chipul acestuia atunci a realizat un mare lucru.Ceea ce se leaga intr-un fel de seria mea de portrete este o personalitate care mi-a fost si idol si model si sursa de inspiratie ,l-am admirat si la bucurie si la suparare ,l-am iubit si la extaz si la agonie. Un artist pe nume Vincent Van Gogh care a fost ca un spirit pentru mine care ma "bantuia" de fiecare data cand realizam un portret sau pur si sinplu cand puneam mana pe pensule .Van Gogh a insemnat pentru mine cel mai eficient mod de eliberare emotionala ,cand realizam un portret al acestuia asterneam o parte din sufletul meu,nu imi permiteam sa nu fiu altfel decat sincer si darnic in sentimente si trairi.De-alungul anilor am realizat 4 portrete in maniere diferite in care l-am examinat pe Van Gogh si l-am recreat in viziunea mea.Un singur portret este ca o marturie monumentala ce te obliga sa ie-i in seama lupta cu destinul si sa stapanesti fragilitatea vieesta este "Portret :Vincent Van Gogh cu palarie turcoaz".Nu spun ca celelalte sunt de neluat in seama insa acesta are ceva special in el ,poate pentru ca este si primul portret realizat de mine acum un an si jumatate (aproximativ 2 ani) ,este curat si pot spune ca este cel mai sincer portret din toata seria mea de portrete fiind ca un etern elogiu al unui suflet zbuciumat.Fiecare portret din cele 4 este special in felul lor ,reprezinta acelasi om dar in stari sufletesti diferite si in perioade ale vietii diferite.Viata este ca un tatuaj ce ramane in suflet,are etapele sale pana la final cand ajunge sa fie doar o frunza cazuta de pe ramura sufletului tau.Am fost intrebat daca regret vreun portret avanad in vedere ca toate dateaza din perioade diferite si sunt lucrate in stiluri diferite... De fapt,sunt 2 portrete realizate in stilul impresionist ,post-impresionist si 2 realizate in stilul expresionismului (abstract)! Nu regret absolut nici un portret deoarece sunt marturii ale existentei mele,ale trairilor mele ,ele reprezinta pentru mine un elogiu frumos al unui zbuciumat destin uman pe care il astern ca intr-o scrisoare ce va fi deschisa de o noua generatie sau cine stie....

Constantin Brancusi este un adevarat simbol al umanitatii ,omul acesta a fost AUTIST in sensul ca si-a vazut de treaba lui si a slefuit acolo pana cand iau iesit lucrurile .Sculpturile lui Brancusi nu flateaza si nici nu impresioneaza ci iti incearca emotiile si gandurile printr-o forma cat mai plastica astfel adresandu-se unui public mai ales.Sculpturile lui Brancusi nu  pot fi apreciate si intelese de oricine.Se pare ca in urma cu ceva timp o femeie bogata a adjudecat o opera a lui Brancusi intr-o licitatie de arta Post -moderna iar aceasta a trebuit sa plateasca licitatiei suma de 20 de milioane de euro ,in prezent suma cu care femeia vrea sa vanda sculptura este la fel de mare .Iata si raspunsul halucinant dat de minister:Nu avem nici macar un leu alocat pentru asa ceva !

 "Aceasta sculptura Cumintentia Pamantului ar trebui sa ramana in proprietatea statului, daca proprietarii o vand. Statul roman ar trebui sa faca un efort", a subliniat ministrul Culturii, care a precizat ca in urma cu cativa ani se vorbea de 20 de milioane de euro, dar "lucrurile intre timp s-au schimbat mult".

Eu cred ca statul ar trebui sa faca un efort pentru a intra in posesia acestei capodopere considerata Tezaur.In primul rand nu putem spune ca dispunem de prea multe opere in patrimoniul nostru. Brancusi pentru mine reprezinta un geniu singuratic care a reusit sa-si valorifice talentul plasticizand cat mai mult forma umana dar reprezentand si compozitii liniare si simple ce exprimau gandurile artistului : "Masa tacerii" "Coloana infinita" etc.. 

Daca statul mai are putina demnitate si respect de sine va face toate eforturile sa recupereze aceasta capodopera sculpturala ,10 lei pe cap de locuitor si o salvam !

Pictura este libera in sensul ca poti aborda si traspune orice subiect ! O lucrare de tip Clasic te tine in priza si uneori te omoara de toate puterile ! Asa definesc eu pictura libera ,stari de moment schitate rapid dintr-o suflare care te fac sa vizezi la ceva apus !

Am fost intrebat de profesorul meu despre ce pictori imi plac mie cel mai mult ! Fiind un admirator al impresionistilor nu am putut raspunde decat ca imi place tare mult Renoir. Bineinteles ca am fost intrebat si de ce imi place ,am raspuns ca imi place pentru ca desii fiind imobilizat intr-un scaun cu rotile reusea sa puna atata afectiune si dragoste in pictura sa de parca scria cate o poezie de amor catre privitor ! Cel mai mult m-au impresionat nudurile sale din ultimii anii fiind de o gingasie extraordinara venita din partea unui batran bolnav de 80 de ani. Se spune ca un portret bun trebuie in primul si in primul rand sa semene cu respectivul subiect care este portretizat ! Aceasta chestie nu este valabila intotdeauna deoarece un portret nu trebuie neaparat sa semene cu subiectul ci trebuie sa aiba trairile lui ,sintamintele lui ,sa transpara pana la subiectul cu pricina ca o umbra ! Un portret bun exprima umbra unui personaj nu personajul in sine portretizat fotografic ! :)